Mutarea în familia adoptivă

“Pentru Copiii Noştri” – Julia Watts şi Jonathan Dickens, 1996 

Modalităţile prin care asistentul social şi familia adoptatoare pot ajuta copilul să se mute în noua familie sunt:

  • Programul de vizite în care familia întîlneşte şi cunoaşte copilul este stabilit în timpul supervizării.
  • Este important ca prima vizita sa aiba loc in mediul copilului, acolo unde se afla copilul; mai tîrziu, vizitele se pot desfăşura în diferite locuri, inclusiv acasă la familie, dacă este posibil.
  • Persoanele cheie, importante pentru copil iau parte la aceste întîlniri.
  • Familia adoptatoare este încurajată şi ajutată să-şi dezvolte relaţia cu copilul prin jocuri şi îngrijire zilnică.
  • Tehnicile practice vor varia în funcţie de vîrsta copilului. Acestea sunt modalităţi de ajuta pe adulţi să explice şi pe copil să înţeleagă ce se întîmplă.

Tehnicile includ:

  • familia lasă o jucărie sau un mic cadou copilului în perioada dintre vizite
  • familia aduce aceeaşi jucărie la fiecare vizită
  • folosesc păpuşi sau marionete pentru a simula mutarea într-un cămin şi pentru a încuraja conversaţia
  • arată copilului fotografii ale familiei adoptatoare şi ale căminului lor şi vorbesc despre ele cu copilul
  • folosesc cărţi care vorbesc despre mutarea într-un cămin nou (de exemplu: “Donald Mac-Mac”, “Azorel”)
  • folosesc exerciţii care “vorbesc” ca “Drumul vieţii”, desene sau cărţi cum ar fi “Imagini care vorbesc”
  • copilul este “înmînat” noilor ocrotitori de către persoana care este impoanta pntru copil si de are copilul este atasat
  • familia adoptatoare preia cîteva dintre sarcinile legate de îngrijirea zilnică, în timpul vizitelor (de exemplu: hrănirea copilului, schimbarea scutecelor)
  • confecţionarea unui “calendar de imagini” care să arate programul vizitelor şi data mutării

În traziție

  • Familia adoptatoare se întîlneşte cu familia de plasament. Aceasta poate fi o oportunitate de a învăţa lucruri legate de personalitatea copilului, despre ce-i place şi ce nu.
  • Familia adoptatoare se întîlneşte cu personalul instituţiei şi învaţă despre personalitatea copilului, despre ceea ce-i place şi ce nu.
  • Fotografii făcute în ziua mutării, ca document pentru copil. De asemenea, fotografii cu persoane-cheie din instituţie şi alte locuri.
  • Menţinerea cîtorva din obiceiurile copilului, atunci cînd acesta se mută prima oară în noul cămin (de exemplu: orele de masă, orele de somn).
  • Asistentul social pregăteşte familia pentru situaţia în care copilul se dovedeşte a fi dificil sau suferă după mutare şi discută cu membrii familiei modalităţile prin care poate face faţă acestor situaţii.
  • Asistentul social pregăteşte şi ajută familia adoptatoare, astfel încît ea să poată stimula copilul să vorbească despre căminul şi ocrotitorii săi anteriori.
  • Completează cartea “Povestea vieţii” împreună cu copilul
  • Familia adoptatoare continuă să folosească jocurile, conversaţia, exerciţiile şi alte tehnici, după caz, pentru a ajuta copilul să-şi înţeleagă trecutul şi să se simtă în siguranţă ca membru al familiei substitut.