A doua mamă » Dor de Acasă

Curajul de a acționa al fiicei faraonului

Cu mulți ani în urmă, o femeia Africană a venit acasă la mine din țara ei zbuciumată și a stat smerit în sufrageria mea pe marginea scaunului. Femeile din biserică pe care le invitasem s-o cunoască, și-au luat cafeaua și brioșele și s-au apropiat în jurul ei. Odată ce ne-am instalat confortabil în perne, am întrebat-o pe această femeie: “Spune-ne, de ce ai venit în America?” A respirat adanc și apoi a spus în șoaptă, “Femeile din țara mea își plutesc copii pe râurile orfelinatelor, și speram ca voi, femei privilegiate, veți fi ca fiica lui Faraon și îi veți lua pe copii afară din râu pe partea cealaltă.”

Stateam înmărmurite. Nici una n-a vorbit. Cineva a șters o lacrimă. Metafora era devastatoare, captivantă și de neuitat. Nu m-am gândit niciodată prea mult la mama lui Moise, dar am știut că am nevoie s-o înțeleg, călătoria ei, și ce însemna aceasta pentru viața mea.

Acest moment a devenit pentru mine o fascinație cu fiica Faraonului, o pasiune să înțeleg locul ei în povestea biblică și ce reprezintă ea pentru cele dintre noi care suntem chemate so iubim copii orfani și vulnerabili. Am început o mică organizație pentru femei, Fiicele Faraonului, și am simțit o legătură cu toate “fiicele Regelui” care iubesc orfanii.

Mulți ani mai tarziu, această poveste a sărit de pe pagini. Și ochii mei au fost deshiși la multe povești asemănătoare despre experiența de plasament familial și adopție care pot fi găsite pe paginile Scripturii. Așadar hai să coborâm în jos pe râu împreună să vedem ce putem învăța pentru a ne încuraja.

Povestea – Citește Exod 2&3

La scurt timp după ce povestea umanității începe în biblie, auzim despre o femeie incredibilă. Fiica unui rege. Cine era această femeie misterioasă identificată doar ca și fiica Faraonului? Ea era o figură importantă în istoria omenirii, și totuți nu-i știm nici măcar numele. Curajul și compasiunea ei sunt înregistrate în una dintre cele mai grozave cărți scrise vreodată. Ea a fost prima mamă de plasament/adoptivă despre care s-a scris în Cuvânt, dar noi știm prea puțin despre ea.

Să ne imaginăm locul ei în istorie pentru un moment. Tatăl ei, faraonul, era cel mai bogat și cel mai puternic conducător din lumea cunoscută atunci. El a construit piramidele și templele de pe Nil, pe spinarea everilor, pe care i-a subjugat. În ciuda cruzimii lui, evreii au continuat să crească în număr, și Moise s-a născut lui Amram, un bărbat din casa lui Levi (tribul preoțimii roiale), și soției lui Jocebed (Exod 2:1-2, 6:20, Numeri 26:59).

Așa cum moise s-a născut în anonimat într-un cuplu zbuciumat, poporul lui trăia în cele mai grele timpuri. S-au confruntat chiar și cu extincția: copii evrei de parte bărbătească trebuiau să fie omorâți la naștere sau cât erau încă bebeluși, din ordinul conducătorului. Dar aceste planuri groaznice erau zădărnicite de ingeniozitatea femeilor evreice. Întâi, moașele au găsit un mod de a convinge faraonul că mamele erau prea viguroase pentru ca bebelușii să fie luați la naștere. Apoi când Faraon a dat ordin ca toți bebeușii de parte bărbătească să fie aruncați în apele infestate cu șerpi și crocodili ale Nilului, mama lui Moise a găsit un mod ingenios de a-i salva viața.

După ce l-a ascuns timp de trei luni, Jocebed a găsit o cale de a se supune edictului criminal în vreme ce l-a ținut pe Moise în viață. Ea l-a pus în albia râului așa cum i-a fost poruncit, dar într-o arcă mică – un coș căptușit cu smoală. În mod interesant, cuvântul folosit pentru arcă aici apare o singură dată în altă parte în scriptură, când se referă la Arca lui Noe (loc de protecție și refugiu). În ambele situații, o navă etanșă, de mare calitate – o arcă – a fost folosită să salvese poporul lui Dumnezeu. Acest lucru e fascinant, și cred că deloc o coincidență. Dumnezeu este consecvent, nu-i așa?

Pe măsură ce bebelușul plutea pe râu, timpul s-a oprit în loc în timp ce mama și fiica își țineau îmreună respirația. Parcă o văd pe sora lui Moise alergând pe marginea Nilului în vreme ce mama se dizolva în lacrimi. Fata însă se putea ascunde în iarba înaltă și să vadă ce se întâmpla cu fratele ei. Și atunci Dumnezeu a făcut ce face întotdeuna: a trimis un salvator. În acest caz, era o femeie care își vedea de rutina zilnică, dar era pe punctul de a schimba o viață și cursul istoriei pentru totdeauna.

Fiica faraonului a văzut bebelușul și, deodată, timpul s-a oprit în loc pentru ea. Cu toții am avut acel moment, nu-i așa? Ne putem aminti acel moment când am știut că suntem meniți să luăm în plasament sau să adoptăm. Pentru tine poate a fost momentul când ai stat față în față cu un copil care ți-a spulberat inima (cu privirea lui), sau uitându-te printr-o listă de copii care așteaptă să fie adoptați și o poză te-a oprit în loc, sau uitându-te printre lacrimi la Scriptură, la un verset care ți-a vorbit direct. Oricare ar fi momentul acela, fiecare dintre noi am avut cel puțin unul. Este parte din ceea ce ne conectează pe noi ca surori în această călătorie. Fiecare mamă de plasamet-adoptivă a avut un moment în care a știut că va primi copilul alteia.

Acesta era momentul fiicei faraonului. Ea a auzit de edictul crunt al tatălui ei din interiorul palatului, dar acum ea era pusă fașă-în fașă cu realitatea umană a ceea ce însemna acesta. Pentru unii dintre noi, aceasta este diferența dintre a citi despre criza orfanilor online și a întâlni în realitate un copil orfan întro situație întunecată și disperată. Ea a trebuit să acționeze.

Fiica lui faraon nu avea nici cea mai mică idee că ea schimba cursul istoriei. Ea dor dorea să salveze viața unui copil. Ea se afla în mijlocul unei povești mult mai mari – la fel ca și noi. Nu știm cum a fost acceptată adopța lui Moise, dar știm ca ea a fost deplină în toate sensurile – “el a devenit fiul ei”.

Asta nu poate să fi fost ușor. Se pare că ea era domnișoară – în vocabularul nostru modern, o femeie singură (care mai târziu devenea o mamă singură). Clar tatăl ei s-ar fi opus deciziei ei. Prin faptul că ea a acceptat acest copil, Moise ar fi devenit prinț în curtea omului care l-a condamnat la moarte! Doar Dumnezeu ar fi putut scrie și orchestra o poveste ca asta! Fiica lui Faraon a ales din compasiune o femeie evreică să îi alăpteze copilul, dezvăluind una dintre cele mai ironice povești din Scriptură – nu doar încredințându-l pe Moise propriei mame să-l alăpteze, dar și plătind-o pentru asta! Ce ne spune Dumnezeu despre atitudinea lui Dumezeu față de mamele biologice și care ar trebui să fie respectul și atitudinea față de ele, și relația noastră cu ele?

Și știm că Moise a primit toate beneficiile vieții lui adoptive. Știm din cartea Faptelor că Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic* în cuvinte şi în fapte. (Fapte 7:22)

El era în pregătire.

Moise a mers mai departe să dvină unul dintre cei mai extraordinari lideri din istorie și un salvator al poporului lui Dumnezeu. Și totul a început cu un singur act de curaj din partea mamei lui adoptive, fiica faraonului.

Reflecții

Dumnezeu știa că fiica faraonului va face ce-i bine în momentul pe care El l-a orchestrat pentru ea. El a trimis-o acolo pe marginea râului. El a scris povestea vieții ei de la începutul timpurilor. Aceasta era parte din planul lui.

Și Dumnezu a știut că tu vei face lucrul potrivit în momentul potrivit al tău. El ți-a scris povestea ta de asemenea, și El știa că iubindu-ți copilul tău va fi pate din povestea ta. El știa că tu vei face ceea ce era nevoie iar el te-a creeat și te-a pregătit pentru asta, așa cum El a creat-o și pregătit-o pe fiica faraonului.

Când fiica faraonului a acționat, ea nu a avut timp să se gândească unde va duce asta și cum se va sfârși. Nevoia copilului era deajuns pentru ea. Dacă suntem sinceri, mulți dintre noi probabil nu ne-am gândit unde va duce asta de asemenea. Inimile noastre erau pline de compasiune și dorința de a răspunde chemării că nu ne-am gândit ce ar putea însemna asta în timp pentru căsnicia noastră sau linia genealogică (urmașii noștri). Ne-am grăbit prin studiu de casă și cursuri, poate ne-am simțit chiar iritați (să fim sinceri), pentru că un copil suferea și noi știam că trebuia să acționăm.

Imi pot imagina că fiica lui faraon s-a confruntat cu multe provocări în creșterea unui fiu dintr-o altă cultură. I-a dat un nume egiptean si evreiesc. In ebraică, numele înseaană “a scoate din apă”. In egipteană, este o parte dintr-o frază care înseamnă “fiu”. Probabil că a suferit opoziție și dispreț din partea familiei și comunității. Câți dintre noi n-am fost întrebate, “De ce ai ales acest copil anume?” Această întrebare ne lasă fără cuvinte de a explica o problemă a inimii pe care doar cei care au trecut pe aici o pot înțelege.

O chestiune importantă pe care trebuie s-o înțelegem despre această poveste este că Moise însuși a scris-o — se pare că spre sfârșitul vieții lui. Și, deși el include doar câteva detalii, Dumnezeu l-a inspirt să include cuvintele de care avem nevoie cel mai mult să le auzim. Și în fiecare traducere din Biblie, un rând din Exod rămâne consecvent: “Și el a devenit fiul ei”.

Devreme ce știm că Moise este autorul cărții Exod, știm că el însuși a scris aceste cuvinte. Moise nu a spus: “el a devenit ca un fiu” sau că ea l-a crescut ca pe un fiu.” Din cele mai vechi traduceri, această frază nu variază. El a devenit fiul ei. Moise s-a văzut pe el însuși ca un fiu al fiicei Faraonului. El și-a acceptat deplin adopția. De fapt, prima dată când aflăm despre el că s-a dus la poporul lui din care s-a născut, e câteva decenii mai târziu, cel mai probabil după ce mama lui murise deja. El trebuie că a primit și acceptat deplin familia lui adoptivă și identitatea lui de adopție, și știm că a rămas în în familia Faraonului până în acel moment.

Până a omorât Moise acel egiptean, el îmlinise deja patruzeci de ani. Destinul lui grozav în povestea lui Dumnezeu abia începea să se desfășoare. Fiica lui Faraon a acționat din supunere în salvarea fiului ei, dar viața și alegerile ei sunt doar parte din poveste.

Mulți oameni cred ca scopul vieții lui Moise era să salveze poporul israelit. În vreme ce asta a fost cu siguranță parte din scopul vieții lui, mai exista un rost pentru care Dumnezeu l-a folosit. Exod este a doua carte din cele 66 de cărți din Biblie și prima carte în care noi începem să să învățăm despre teologia lui Dumnezeu. În Exod noi îl vedem pe Dumnzeu vorbind și instruindu-și poporul lui.

Dumnezeu nu doar îi slvează pe Israeliți prin Moise. El se folosește de Moise pentru a se dezvălui pe El însuți și voia Lui pentu creația Sa. Prin Moise, Dumnezeu ne vorbește direct nouă, dându-ne cele Zece Porunci, și ne instruiește și pe noi ca un Tată iubitor (Exod 20). El și-a început relația sa cu noi prin Moise.

Ce ne spune nouă acest fapt despre căile lui Dumnezeu – că s-a folosit de o persoană adoptată să stabilească o relație cu noi? Nu doar că Moise este prima persoană adoptată din Scriptură, dar el e probabil prima persoană adoptată înregistrată în toată istoria scrisă. Dumnezeu a stabilit pământul și în Exod a început să vorbească direct cu poporul lui. El a făcut adopția fundamentală în povestea împărăției. Povestea adopției precedă chiar și cele zece porunci!

În același fel, Dumnezeu a ales să își trimită Fiul, Isus, celor mai improbabili părinți în cel mai improbabil și smerit loc, Dumnezeu și-a trimis mesagerul lui, Moise printr-un popor care era abuzat, subjugat, și chiar omorât. Faraonul, cel cu putere și bogăție, s-a simțit amenințat de creșterea viguroasă a poporului evreu. El i-a asuprit, i-a înrobit, și a complotat să îi omoare în secret, apoi a dat un ordin direct să îi ucidă!

Nu-mi scapă din vedere că această paralelă se aplică în felul în care societatea tinde să privească copiii pe care îi considerăm umili și fără valoare. Trebuie să iau în consuderare copilul avortat din cauza sărăciei, copilul refugiat care este nedorit, copilul din plasament care așteaptă. Care este Moise între ei? Pe cine am pierdut din vedere și pe cine nu vedem noi pentru că ne uităm în locurile înalte?

Dumnezeu nu ne trimite mesagerul lui, Moise, dintr-un loc înalt, ci dintr-o familie care ocupa cea mai joasă treaptă în cultura lui. Și el a orchestrat povestea în așa fel ca acest copilaș umil, a cărui viață era în pericol, să fie acel ce va salva poporul lui și să ne rostească cuvintele proprii ale lui Dumnezeu. Și asta a fost posibilă prin adopția lui Moise de către o familie în care să fie îngrijit, educat și pregătit.

Semnificația acestui lucru nu poate fi trecută cu vedera. Când Dumnezeu decide să creeze eliberatorul popurului ales, el a incorporat adopția în poveste. În Genesa el a creat omul și a vorbit omului. În Exod El a început relația lui cu toată omenirea prin poruncile lui. Și el a ales adopția ca parte din poveste.

Să stăm un moment cu acest fapt, acest adevăr. Nu putem cunoaște căile Domnului, dar când permit acestei realități să mă pătrundă, trebuie să întreb de ce. De ce a adăugat Dumnezeu amestecul adopției în viața celui mai important – de fapt primul – mesager al poruncilor sale? Ce încearcă Dumnezeu să ne învețe despre el însuși și despre noi prin această poveste? De ce a fast adopția o parte importantă din povestea lui Moise, și de ce a fost nevoie de ea aici? Ce făcea Dumnezeu prin Moise adaugând acel aspect, și ce face el în viața propriilor noștri copii prin adopția lor?

Un lucru foarte greu de înțeles pentru un părinte adoptiv sau de plasament, sau un copil în plasamet sau adoptat este asta: De ce a trebuit ca această suferință și perdere să facă parte din povestea noastră? De ce trebuie ca pierderea unor părinți șă fie câștigul altira? Numai Dumnezeu știe răspunsul la aceste întrebări eterne, dar este clar că el a vrut ca noi să știm, încă de la îceput, despre intenția relații lui cu noi – că această frângere, acestă poveste cu “două familii”, n-ar fi doar posibilă ci intenționată în a forma rezultate grozave în împărăție.

Ce am învățat

Când dau un pas în spate și mă gândesc la lucruri în acest mod, mă ajută să nu iau perspectiva prezentă sau îngustă a ceea ce se întâmplă în famiila mea. Mă ajută să am o perspectivă de ansamplu și pe termen lung asupra a ceea ce se întâmplă în familia noastră. Mă ajută să am o perspectivă pe termen lung și să aștept revelația scopului lui Dumnezeu pentru copiii mei adoptați, chiar dacă lucrurile nu se întâmplă în felul cum m-am rugat sau am sperat.

Moise avea patruzeci de ani când a omoât egipteanul (vezi Fapte 7). Și avea optzeci de ani când i-a condus pe israeliți afara din Egipt. Și avea cel puțit o sută de ani când s-a urcat pe Muntele Sinai și a primit cele zece porunci. Acum la cinzeci de ani, am ajuns să înțeleg că Dumnezeu scrie povești în decenii nu în zile. Când fac o pauză și îmi pun încrederea în povestea lungă pe are o scrie Dumnezeu – povestea care poate dura decenii, nu zile, să se desfășoare – nu mă simt așa de îngrijorată să fac totul cum trebuie, sau să fiu părintele perfect sau să termin munca de a-i învăța pe copiii mei tot ce au nevoie în viață.

Trăiesc în mijlocul poveștii. Provocările de zi cu zi pe care le înfrunt, încercările, lacrimile, sunt toate momente scurte într-o poveste mult mai largă. Nu putem ști toată povestea care va veni pentru copill nostru sau familia noastră – și nici fiica faraonlui n-a știut. Dar putem ști că noi trăim o poveste grozavă de proporții biblice pentru că am urmat chemarea lui Dumnezeu să întindem o mână și să iubim un copil vulnerabil.

Când zilele sunt foarte grele, sau perspectiva scurtă arată rău, mă agăț de promisiunea perspectivei lungi. Când îmi țin ochii ațintiți pe intervalul de timp al cerului, îmi îndrept speranța spre viitor și pot merge înainte cu bucurie și anticipare. Mă gândesc la fiica faraonului și la ceea ce a făcut ea în mod curajos pentru un copil. Și știu că sunt ca ea măcar un pic. Ce mare dar să fim în compania unor surori de curaj și acțiune. Dumnezeu scrie o poveste grozavă cu familia noastră și a voastră. Poate nu vedem roadele în această viață, dar știu că le vom vedea toate în eternitate.

Întrebări la care să reflectăm

Fiica faraonului a acționat motivată de compasiune și curaj. Ce te-a motivat pe tine să iei în plasament sau să adopți, și cum s-au scimbat în timp sentimentele tale față de această motivație?
Imi pare extraordinar că această eroină a schimbat cursul istoriei și a salvat viitorul poporului lui Dumnezeu, dar nu-i știm nici măcar numele. Tu ești un erou în poveste, un încurajator/facilitator, sau ce rol joci tu? Este Dumnezeu eroul?
Prințesa doar putea ghici puțin din adevărul din spatele poveștii copilului ei. Dar Moise a crescut știind ca e evreu. Cum ai împărtășit sau cum plănuiești să împărtășești copilului tău istoria lui, cu el și cu ceilalți? Care sunt problemele importante de luat în considerare, și cum îl vei include pe copil în acest proces pe măsură ce el crește?
Știm că fiica faraonului, știind sau neștiind asta, a angajat-o pe mama lui biologică să îl alăpteze. Sunt atât de multe lucruri pe care nu le știm despre cum s-a desfășurat acea relațoie. Dar știm că ele s-au cunoscut. Care sunt sentimentele tale față de mama biologică, și ești pregătită, dacă ea este în viață și disponibilă, să o cunoști acum sau în viitor?
Dacă Moise știa că este evreu, fiica faraonului trebuie că i-a permis să-și mențină moștenirea culturală în vreun fel. Lucrul acesta l-a ajutat să-și însușească destinul mai târziu. Reflectează la emoțiile tale față de cultura de origine a copilului tău. Sunt sentimente pozitive sau negative? Cum se transmit copilului tău sentimentele și atitudinile tale față de originea lui?
Moise a fost crescut într-un palat și i-au fost oferite privilegiile regale depline. Copilul tău se simte regal în familia ta, sau există probleme care-l fac să se simtă mai puțin important decât alții? Cum îl poți întări sau ajuta pe copilul tău să își însușească locul regal în familia lui Dumnezeu?
Moise s-a autoevaluat ca fiind slab în vorbire (o nevoie specială) dar el a învins această dizabilitate pentru a deveni un lider extraordinar. Mulți copii adoptați au nevoi speciale de o formă sau alta. Cum îți poți ajuta copilul să îl pregătești să depășească orice limitări pentru a trăi deplin planul lui Dumnezeu.
În final, Moise s-a întors la cultura și originile lui, în vreme ce și-a însușit încrederea unui om privilegiat. Mulți copii în plasament și adoptați se luptă cu acest paradox în perioada adolescenței și se pot simți vinovați că au primit o viață mai bună calitativ decât restul familiei lor biologice. Cum te pregătești să fii în acea călătorie împreună cu copilul tău?

Puncte de Rugăciune

Roagă-l pe Dumnezeu să îți descopere orice mod în care tu poți deveni erou în povestea copilului tău. Cum îl poți face tu pe Dumnezeu eroul?
Roagă-l pe Dumnezeu să te ajute îl legătură cu orice sentimente negative pe care le-ai putea avea în legătură cu familia și cultura de origine a copilului tău.
Roagă-l pe Dumnezeu să îți arate cum să îl faci pe copilul tău să se simtă regal în familia lui Dumnezeu și a ta, în ciuda oricăror limitări.
Roagă-l pe Dumnezeu să te pregătească pentru călătoria ce îți stă înainte pe măsură ce copilul tău îți explorează identitatea și familia.

Rugăciune

Doamne, dă-mi curajul fiicei faraonului. Tu ai ales-o să fie mamă pentru copilul alteia, la fel cum m-ai ales pe mine. Cred că ai avut mare încredere în caracterul ei. Dă-mi te rog același nivel de caracter, și ajută-mă să-mi cresc copilul ca să îndeplinească povestea pentru care l-ai pregătit. Dă-mi răbdare în vremuri de încercare. Dă-mi milă și har în atitudinea față de familia biologică și cultura de origine a copilului meu. Ajută-mă să accept deplin moștenirea culturală a copilului meu, în vreme ce lui să îi dai o nouă identate regală în împărăția Ta. Mulțumesc pentru darul acestei povești și pentru felul în care mă încurajează să am o perspectivă pe termen lung a planului tău în viața copilului meu. Îți mulțumesc Doamne, pentru mărturia și credincioșia fiicei faraonului și pentru că ai menținut povestea aceasta în Cuvântul tău ca o încurajare pentru mine.